Povestea viorii

Aveam 5 ani, si mama mea , la propunerea educatoarei de la gradi, m-a trimis la o profesoara de pian de la Liceul de Arta pentru a lua cateva lectii, dupa ceva timp incepuse sa imi placa, dar mi se parea un instrument foarte greu si ma plictiseam stand pe scaun.Apoi am incercat si balet, dar nu era de mn…

Cand am implinit 7 ani, am dat admitere pentru clasa I ca sa intru la muzica, am intrat intr-o sala mare, si acolo m-au pus sa bat un ritm si sa cant un fragment de cantec…si pe o masuta mai mica se afla un instrument cu o forma tare bizara, mi-a placut de cum l-am vazut, si de atunci…nu i-am mai dat drumul.

I-am indragit sunetul, claritatea acestuia…totul era asa cu mi-am dorit. Si din nou acea rutina obositoare ma enerva, eram prin clasa a 8-a si voiam sa fac si altceva, imi placea muzica clasica, dar….vroiam ceva mai mult, si un prieten mi-a dat sa ascult o caseta, scria pe ea “Apocalyptica-Cult” din 2000 si de atunci, incerc sa pun pe vioara ceea ce aud, ca de partituri rock pentru vioara, nu poate fi vorba. Si asa am inceput sa cant…..

~ de Aimee pe februarie 22, 2009.